„Un ilustru reprezentant al filosofiei, Hegel, spunea că arta/literatura – în cazul nostru – trebuie să ne aşeze în toate privinţele pe un alt teren decât pe acela pe care-l ocupăm în viaţa noastră obişnuită. Dar cum se vede astăzi, de la nivelul cititorului modern terenul pe care trebuie să se așeze literatura? Și mai ales cum poate fi ea cunoscută, împărtășită, cum poate îmbogăți experienţa celor din jur? Cine poate oferi cadrul de dezvoltare a unor astfel de proiecte? O poate face școala? Sau biblioteca? Scriitorii, profesorii… pentru că, nu-i așa, trăim într-o epocă plină de schimbări majore în care asumarea experiențelor culturale complexe, diversificate, a proiectelor de conectare a tinerilor cu universul creației literare și al lecturii devin din ce în ce mai necesare. Punerea în practică a unor astfel de proiecte contribuie esențial la dezvoltarea unui model de gândire, de sincronizare și abordare culturală, model în care unitatea în diversitate a manifestărilor să fie tratată în mod constructiv, prin abordări integrate și interactive.
Despre ce, unde, cât și cum să citească tinerii, despre cum să-i inspire pe ceilalți, despre primii pași în creație și despre cum să se promoveze este vorba în proiectul Fundației Romanian Business School „Cei trei C – Creator, Carte, Cititor“; despre cum slujește biblioteca „limba română frumoasă” cum bine a numit-o managerul proiectului Marina Luiza Cristea și despre rolul scriitorului/poetului în formarea tinerilor cititori și creatori.
A scrie poezie se învață sau nu? Și de la cine putem învăța să scriem poezie? Ezra Pound spunea că nu teoreticianul te va învăța să scrii poezie, în niciun caz „cineva care nu a scris în viața lui un vers valabil”. Cum să scriem poezia care este realmente importantă pentru cititori? Se știe că esența poeziei este sentimentul, trăirea pe care le transmite, poezia este un câmp încărcat de tensiune devenită materie creată din tocmai acest filon al tensiunilor. Poezia este bună dacă rezonează cu tine, cititorul, te mișcă, îți activează câmpul emoțional.
Pentru tinerii poeți cu care am dialogat pe tot parcursul proiectului poeziile mele au fost o experiență nouă, revelatoare, le-a creat acestora dorința de a încerca ei înșiși să scrie poezie. Pentru mine poeziile lor, în special cele alese și publicate în acest album sunt dovada de netăgăduit că scopul proiectului „Cei trei C – Creator, Carte, Cititor” este atins cu asupra de măsură, cel puțin din punct de vedere al plusvalorii literare.
Poezia înseamnă noi: eu, poetul, cel care creează câmpul emoțional și tu, cititorul care primești și-ți devin apropiate gândurile mele adresate doar ție; putem constata aici că energia se consumă în mod aproape egal la mine și la tine. Ce înseamnă acest lucru? Că plaja noastră de valori este asemănătoare, că am reușit să creăm o punte comunicațională, o corelare obiectivă – de care vorbea și T.S.Eliot în studiile sale despre poezie. Vorbim despre virtualități perceptibile prin lectură, ele creează suportul poeziei bune. Mă întorc, mereu și mereu la Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Fernando Pessoa, Rilke, Eminescu, Arghezi. Admirația pentru cei buni, cei mari, aceștia sunt pașii de bază.
Avem nevoie de învățătură și pentru a apropia tinerii de obiectivele proiectului a fost adoptată o strategie în trei pași, gândită și condusă de Marina Luiza Cristea și pusă în operă de un grup entuziast format din Anca Roxana Constantin, Ion Marinescu Tzurlă, Nicu Șandru, Ligia Necula, Claudiu Geleș și Evelyne Croitoru. Împreună am realizat cei trei pași în cele trei biblioteci județene din orașele Giurgiu, Alexandria și Slatina, unde am promovat tinerii din comunitățile respective prin lecturi poetice, dezbateri, spectacole de muzică și poezie, la care ei au avut o participare masivă și de substanță.
Poezia este un produs cultural, este adevărat, dar este, totodată, o artă individuală. Ea se adresează tânărului, fiecăruia în parte pentru a-i mobiliza toate resursele interioare pentru creație iar rezultatele au fost extraordinare, cum veți putea constata parcurgând acest album. Poezia necesită exercițiu, capacitatea de a genera un poem nu este la îndemâna oricui, tehnica, inspirația, talentul și mai ales cultura… Marea provocare în poezie este să exprimi emoția inimii tale, s-o faci înțeleasă și dacă poți, să deschizi noi direcții. Poate părea un proiect prea ambițios, dar reușita lui s-a concretizat prin energia/vibrația care a pornit de la grupul nostru (mic) și în câteva luni s-a răspândit cu excelente rezultate cuantificabile la câteva sute de tineri. Îi felicit pe toți participanții la acest proiect. Tinerilor poeți le recomand să exploreze noi moduri de a exista în poezie, de a-și exterioriza trăirile și să devină, cu timpul, profesioniști ai expresie. Pentru a intui, a prefigura poezia viitorului, nouă tuturor trebuie să ne pese cu adevărat de acest filon de aur, tinerii; să-i învățăm să fie liberi în creație. Numai astfel poezia va fi totdeauna în pas cu schimbările fundamentale ale lumii în care trăim și poeții vor conta cu adevărat.”
– Evelyne Croitoru, poetă